Nascut in data de 15.01.1977 in Calan, judetul Hunedoara. Din anul 1993 mi-am „descoperit” pasiunea de a picta in urma unei vizite la fratele mamei mele, care m-a incantat dandu-mi schitele, culorile si tot ce a mai ramas de la bunicul meu, pictorul Ivan Dusan. Asa am inceput propriul studiu, urmarind si copiind tot ce puteam din aceste schite. M-am apucat apoi de pictat, utilizand vopselele vechi, aproape uscate ramase de la bunicul. Am inceput sa-mi prepar propriile panze din cearsafurile bunicii si din sasiuri facute, dupa multe insistente, la singurul tamplar pe care-l cunosteam la vremea aceea. Dupa 6 ani de la terminarea liceului am intrat la Facultatea de Arte Plastice din Timisoara, absolvind sectia de Pedagogia Artei in anul 2005. In acelasi an in care am absolvit, am inceput sa lucrez ca profesor de Educatie Plastica pana in prezent. Pasiunea pentru pictura nu m-a parasit niciodata, asa ca am continuat propriile mele studii si dupa terminarea facultatii, folosind in general culorile pe baza de ulei, iar ca tematica am fost intotdeauna atras de peisaj: rural, urban, dar mai ales cele naturale, salbatice. De prin anul 2014 am inceput primele experimente in acuarela, iar de doi ani a devenit tehnica preferata, cu care rezonez cel mai bine si care imi da tot ceea ce am cautat pana acum in ulei, dar am gasit mult mai dificil de exprimat in aceasta tehnica: lumina care vine din spatele culorilor, transparentele delicate si subtile, culori curate, efecte atmosferice nebanuite, spontaneitate, surpriza finala a fuzionarii culorilor, etc. Gestualitate se poate si-n ulei sau acrilic, dar pe langa acestea, acuarela mai adauga si propria ei metamorfoza. Pentru ca acuarela nu este o tehnica care sa te lase sa ii fii stapan, si isi creeaza si ea propria cale. Intre pictura in ulei si cea in acuarela este aceeasi diferenta ca atunci cand incerci sa dresezi un caine, sau incerci sa dresezi pisica. Oricat m-as chinui, pisica tot ce vrea ea face. Eu pot doar s-o primesc, sa ma joc cu ea si eventual sa-i mai pun cate o piedica atunci cand face prostii. In acuarela exista o colaborare intre ceea ce caut eu si ceea ce vrea ea. Asta-mi place la aceasta tehnica…este o provocare si de fiecare data o surpriza. Si este foarte apropiata ca manifestare si de natura, in marea ei desfasurare. Aceasta m-a facut sa o folosesc exclusiv, mai ales ca sunt pictor de peisaje, in mare parte. Caut sa surprind naturaletea, salbaticia, atmosfera naturii salbatice, dar si a naturii urbane sau rurale, cu forfota ei. Pentru ca sunt mai retras de felul meu si mai relaxat in mijlocul salbaticiei, prefer mai mult peisajele salbatice sau rurale. Combinatia perfecta dintre om si natura se regaseste inca in satele sau catunele uitate de lume si de timp.